"Cand o usa se inchide,alta se deschide; dar sunt dati cand ramanem atata timp privind una inchisa incat nu putem vedea toate celelalte care sunt deschise pentru noi. Nu zabovi prea mult in fata usii inchise. Fa-ti curaj si bate la celelalte si deschide-le. Vei vedea ca la un moment dat vei patrunde pe usa care-ti era destinata."
Capitole in viata unui om - astea sunt usile. Experiente care ne marcheaza - uneori atat de mult ca uitam sa mai iesim din ele. Ramanem ancorati intr-o realitate trecuta si ne alimentam trairile cu sentimente vechi, frustrari si angoase dar si cu iluzii despre un viitor mai bun sau apropiat de dorinta noastra. Din pacate, ne petrecem timpul si ne utilizam energia in fata unei usi inchise si lipsim din viata noastra, aproape nemotivat. De ce? Pentru ca nu vedem usa inchisa - o vedem intredeschisa. Ni se pare mereu ca dincolo de marginea invizibila a usii va veni cineva si o va deschide din nou pentru noi...Dar e inchisa. Iluzia ca pare intredeschisa vine din faptul ca, si universul din spatele usii traieste aceeasi senzatie sau vrea sa prelungeasca agonia si atunci, intre voi se creeaza un camp electromagnetic foarte puternic care anuleaza efectul de usa inchisa si lasa sa se intrevada raza de lumina de la capat. E de fapt, doar gura cheii prin care mai indraznim sa privim si care ne ofera o imagine si o perceptie vaga asupra universului de dincolo. De fapt, observam doar imagini ciuntite, deformate, bucati de scena rupte din context si pe care nu le putem intelege fara o imagine de ansamblu. Si incepem sa presupunem ca e intr-un fel si nu in altul ca e asa si nu altfel...Dar usa e inchisa! Pentru totdeauna!
O vedem in sfarsit inchisa abia cand contextul pe care-l recladim dupa ce tot am tras cu ochii prin gaura cheii nu mai are sens pentru noi sau cand imaginea e atat de deformata incat viziunea de ansamblu ni se pare haotica si lipsita de culoare. Cand scena ne raneste sau ne provoca repulsie. Atunci ne indreptam din mijloc, ne ridicam si nu mai privim prin gaura cheii ci vedem in fata noastra cat se poate de clar usa...inchisa.
Abia atunci ne intoarcem cu spatele catre ea (stim exact unde e dar nu mai vrem sa ne intoarcem sa privim la ea sau prin gura cheii). Si plecam pe holul lung al vietii sa descoperim o alta usa care nu e inchisa sau care poate ni se deschide cand trecem pe langa ea. Am batut la multe usi dar mereu ma intorceam sa privesc pe gura cheii usii vechi. Ma intorceam din drumul meu de fiecare data si mereu mi se parea mai greu sa plec de langa ea si sa parcurg inca o data holul lung pe care-l invatasem pe de rost. Stiam unde e fiecare usa la care am batut. Unele inca erau intredeschise. Altele au ramas mereu deschise pentru mine dar am ales sa ies eu pe ele si sa nu mai privesc inapoi. Altele mi-au ramas ca locuri unde ma pot retrage la un pahar de vorba cu locatarii. Acolo am lasat un loc de buna ziua.
Dar vine si ziua cand ai o usa numai a ta, deschisa pentru tine. Nu stii inca daca e usa destinata dar stii ca ti s-a deschis in fata cu un scop. Stii ca numai patrunzand prin ea vei putea afla daca era destinata tie sau nu. Holul e lung si nu stii unde e capatul sau daca usa e una apropiata de capat sau decisiva in viata ta. Patrunzi pe ea cu entuzismul unui copil dar si cu neincrederea unui om care a vazut multe usi. E oare "USA"? Sau e inca o usa din nenumaratele care exista pe holul vietii tale? Nu ramane decat sa stai in incaperea aceea cat se poate de mult si sa faci ca acel context, scenariu sa fie cat mai aproape de tine si de adevarurile din viata ta. Sa faci ca povestea din spatele usii sa fie si povestea ta. Vei stii exact daca te poti integra in acel loc sau cand e cazul sa tragi zavorul si sa iesi sau, daca nu stii, te vor ajuta altii sa iesi pe usa: asa e in fiecare "camera" - ori iesi de buna voie, ori esti ajutat. Ce-i al tau pe drept e doar holul. De acolo nu te da nimeni afara decat daca exista o fereastra in el care te trage spre exterior. In rest, in fiecare camera trebuie sa te adaptezi. Fie te impui fie te supui. Depinde numai de tine sa faci camera cat mai locuibila - un camin. Caminul tau, viata ta. Camera ta. Iar usa sa fie cat mai inchisa si cat mai putin vizibila. Atunci vei sti ca acolo e locul tau. Ca iesi pe hol doar ca sa indeplinesti alte indatoriri dar mereu stii adresa si poti sa te intorci in camera TA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu