Viaţa- pocal de mântuire.
Când înţeleg viaţa şi când reuşesc să o înţeleg?/
Când plâng , când cred, când ascult, când mă gândesc, timpul, irevesibil, zi de zi, îmi cere tributul său:clipa prezentă./
Sângele convingerilor mele se schimbă; primesc, donez din acest sânge şi mă înnoiesc./
Şi...deseori n-aş vrea să mai plătesc tribut timpului...; amestec lacrimi, încredere, speranţă, zâmbete şi le ofer, zi de zi, în acest pocal: viaţa mea./
Sacrificiu valid? Mă întreb. Ofertă primită?...şi timpul continuă să-mi ceară./
Vreau să-l satur ..sau vreau sa mă absolv? Oricum nu reuşesc. Mai ofer un pocal şi încă unul. Mă îmbăt cu viaţa mea dar nu pot plăti întregul preţ./
Sunt obosit şi..sparg acest preconceput şi pocalul lui..şi atunci înţeleg: viaţa, paradoxal sau nu, o primeşti dacă o oferi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu